Ce este Apostila şi ce reprezintă apostilarea?
România a aderat la Convenţia de la Haga la 16 martie 2001. Înainte de aderarea la această convenţie, pentru recunoaşterea în străinătate a actelor româneşti procedurile erau foarte complicate, legalizarea actelor se făcea doar la consulatele ţărilor pentru care se dorea recunoaşterea, cu viză în prealabil de la Ministerul de Externe şi Ministerul de Justiţie din Bucureşti.
Cu prilejul aderării României la această convenţie aceste proceduri s-au simplificat, acum fiind suficientă aplicarea apostilei pe documentele originale pentru a le autentifica/ legaliza internaţional.
Apostila este o ştampilă pătrată, cu latura de 9 cm, identică in toate statele membre ale Convenţiei de la Haga. Ea se aplică direct pe actul original sau pe un apendice ataşat acestuia în cazul lipsei de spaţiu.
Indiferent de ţara în care se aplică toate aceste ştampile au următoarea denumire: Apostille- Convention de la Haye du 5 Octubre 1961
Exemplu de apostila :
…. ….
Până la 1 Noiembrie 2004 au existat doar două autorităţi ce au avut dreptul de a aplica această apostilă: Ministerul de Externe şi Ministerul de Justiţie.
Începând cu data de 1 Noiembrie 2004, procedura de apostilare ce aparţinea Ministerului de Externe a trecut în competenţa Prefecturilor judeţelor din care provine titularul actului, iar viza dată de către Ministerul de Justiţie a trecut în competenţa Curţilor de Apel ale judeţelor din care provine titularul actului.
Singurele autorităţi din România care au acest drept de apostila sunt deci: Prefecturile şi Curţile de Apel ale fiecărui judeţ.
Tipurile de documente pe care se pune Apostila Convenţiei de la Haga:
Certificate de naştere format internaţional
Certificate de căsătorie format internaţional
Certificate de deces format internaţional
Caziere judiciare
Adeverinţe prin care se atestă starea civilă
Adeverinţe prin care se atestă domiciliul şi cetăţenia persoanei, eliberate de Ministerul de Interne, Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei, din Bucureşti, Str. Obcina Mare nr. 2, sector 6.
Adeverinţe medicale vizate în prealabil de Ministerul Sănătăţii şi al Familiei, Direcţiile de Sănătate Publică din fiecare oraş
Acte de studiu vizate în prealabil
Actele pentru studii liceale şi postliceale se vizează de către Inspectoratele Şcolare judeţene
Actele de studii universitare şi postuniversitare se vizează la Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor, Bucureşti
Certificate de botez/cununie vizate în prealabil de Ministerul Culturii şi Cultelor
Adeverinţe de calificare în diferite meserii vizate în prealabil de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Direcţia Generală Forţă de Muncă
Adeverinţe prin care se atestă vechimea în muncă vizate în prealabil de Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale din cadrul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale
– Certificate de origine a mărfurilor vizate în prealabil de Camera de Comerţ şi Industrie a României din Bucureşti
Facturi comerciale vizate în prealabil de Camera de Comerţ şi Industrie a României din Bucureşti
Ordinul asistentelor medicale din România vizate în prealabil de către Ministerul Sănătăţii
Livrete militare vizate în prealabil de către Ministerul Apărării Naţionale
Statele membre Haga în care este recunoscută apostila
Statele membre ale Convenţiei de la Haga sunt următoarele:
Albania, Africa de Sud, Andorra, Antigua şi Barbuda, Argentina, Armenia, Australia, Austria, Azerbaidjan, Bahamas, Barbados, Belgia, Belize, Belarus, Bosnia-Herţegovina, Botswana, Brunei, Bulgaria, China (Hong Kong), China (Macao), Columbia, Cook Islands, Croaţia, Cipru, Cehia, Dominica, Ecuador, Estonia, Elveţia, El Salvador, Fidji, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Grenada, Honduras, India, Irlanda, Israel, Italia, Iugoslavia, Japonia, Kazahstan, Lituania, Letonia, Lesoto, Liberia, Lichtenstein, Luxemburg, Macedonia, Malawi, Malta, Mauritius, Marea Britanie şi Irlanda de Nord, Marshal Island, Mexic, Monaco, Namibia, Norvegia, Niue, Noua Zeelandă, Olanda, Panama, Polonia, Portugalia, România, Rusia, Saint Lucia, Saint Vicent and the Grenadines, St Kitts and Nevis, Samoa, San Marino, Serbia şi Muntenegru, Seychelles, Slovacia, Slovenia, Spania, Surinam, Swaziland, Statele Unite ale Americii, Suedia, Tonga, Trinidad, Tobago, Turcia, Ucraina, Ungaria, Venezuela.
Prin înţelegeri bilaterale sunt scutite de legalizarea actelor cetăţenii din Albania, China, RPD Coreeană, Mongolia, Rep. Moldova şi Polonia.
Care sunt demersurile pe care le puteţi face dacă apostila nu este recunoscută în ţara în care emigraţi?
Datorită aderării recente a României la Convenţia de la Haga există funcţionari din străinătate mai puţin informaţi, în deobşte în zonele cu mai puţini români, de obicei în oraşe mici sau la ţară. aceşti funcţionari necesită o confirmare , o certificare suplimentară a faptului că România este membră Convenţiei de la Haga.
Concret,acea viză suplimentară se întâlneşte la Ambasada Italiei, Consulatul Italiei în România şi de fapt este o adeverinţă cere conţine o frază prin care se certifică faptul că România a aderat la Convenţia de la Haga în data de 15.03.2001.
Ce este supralegalizarea?
Supralegalizarea este aceeaşi ştampilă a Convenţiei de la Haga însă aplicată pe traduceri/ legalizări notariale, sentinţe, etc, aplicată la nivelul Curţii de Apel corespunzătoare fiecărui judeţ.
Autoritatea competentă pentru Supralegalizarea documentelor este Curtea de Apel.
Persoana care solicită supralegalizarea se prezintă cu actele originale apostilate şi traducerile legalizate la Notar.
Se supralegalizează următoarele documente :
certificate de naştere, botez, căsătorie, deces, (copii legalizate + traduceri legalizate)
caziere judiciare: traduceri legalizate
diplome de studiu (copii legalizate + traduceri legalizate)
declaraţii notariale
sentinţe (în cazul sentinţelor originale trebuie să existe semnătura preşedintelui instanţei/ de complet sau a grefierului şef/ de complet, în nici un caz a arhivarului
livrete de familie – copii legalizate
Se supralegalizează NUMAI actele emise de România
Actele ce pot fi supralegalizate
acte întocmite de agenţi diplomatici sau consulari
documente administrative care au legătura directă cu o operaţiune comercială sau vamală
copii legalizate ale buletinului de identitate şi paşaportului
actele originale emise de orice autorităţi administrative române
copia după sentinţa judecătorească făcută la notar, ci numai eliberată de instanţă sau în duplicat.
acte emis de autorităţile române care urmează a fi folosite într-unul din statele care nu sunt parte la Convenţia cu privire la suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961. Pentru acestea se menţine competenţa Ministerului Justiţiei , în temeiul art. 162 din L 105/1992.
Prin înţelegeri bilaterale sunt scutite de legalizarea actelor cetăţenii din Albania,
Persoanele care doresc să-şi reîntregească familia în Italia prin Consulatul din România sau cele care vor să îşi schimbe cetăţenia, vor avea nevoie de următoarele:
Reîntregirea familiei în Italia
Paşaport valabil minim 1 an şi 4 luni+ 1 fotocopie (paginile cu datele de identificare şi fotografia) şi fotocopia eventualelor vize obţinute anterior, chiar şi de la alte state Schengen
2 fotografii recente din care una să fie anexată la formularul de cerere de viză (disponibil în mod gratuit) care va fi completat integral şi corect cu litere majuscule şi va fi semnat de solicitantul de viză
Nulla Osta eliberată de Sportello Unico competent în Italia pentru reîntregirea familiei, în original+ fotocopie dacă cel car solicită reîntregirea familiei este rezident în Italia
sau declaraţia dată de cetăţeanul italian sau UE însoţită de copia unui document de identitate a acestuia, prin care se cere prezenţa în Italia a rudei în cauză, în cazul în care solicitantul reîntregirii este un italian
fotocopia permisului de şedere a cetăţeanului român
acte de stare civilă care să ateste gradul de rudenie între cetăţeanul rezident în Italia şi solicitantul de viză
ex: certificate de naştere, căsătorie
Certificatele şi celelalte declaraţii trebuie să fie legalizate după cum urmează:
certificat în original apostilat de Prefectură
fotocopia legalizată şi apostilată de Curtea de Apel
traducerea legalizată la curtea de apel.
În cazul schimbărilor de nume se vor aduce documentele ce consemnează aceste schimbări (divorţ, căsătorie)
Telefon programări pentru reîntregirea familiei şi muncă: 0903/903030
LOSTUN ION Suceava Aleea Trandafirilor nr.12 tel/fax 0230 522414, 0722 385798
ATANASOAEI PETRU Suceava Aleea Trandafirilor nr.12, tel/fax 0230 210633, 0722 341168
BUSUIOC OVIDIU Suceava str. Stefan cel Mare nr 53, bl. G, Sc A, ap.4, tel/fax 0230 213822, 0722 273699
BOBRIC EUGEN MIRCEA Suceava, str. Stefan cel Mare, nr. 62, ap. 4, tel/fax 0230 524147, 0722 558392
ANCA NICOLAE Suceava str. STEFAN CEL Mare nr.41, bl. A3, sc.A, ap.3, tel/fax 0230 220797
IVASCU ADELA Suceava, str. Anastasie Crimca, nr.1, sc. C, ap.4, tel/fax 0230 213 096
ILIE VALERIANA Suceava Aleea Trandafirilor, bl.10, sc. A, ap.1, tel/fax 0230 523534, 0723175640
NECHITA DUMITRU Suceava, str. Stefan cel Mare, NR. 47, Bl. A1, ap.1, tel/fax 0230 530936, 0745 086399
CIRLIGEANU LAURA SUCEAVA STR. Mihai Viteazu, nr. 29, sc.B, ap. 3, tel/fax 0230 531919, 0745/661968
Subsecțiunea 5 – Efectuarea si legalizarea traducerilor
Legalizarea semnăturii interpretului si traducătorului autorizat
Art. 318 – (1) Legalizarea semnăturii interpretului si traducătorului autorizat se face potrivit procedurii prevăzute de lege si prezentei subsecțiuni. In actele si procedurile notariale, traducerile se efectuează de interpreţi si traducători autorizaţi de Ministerul Justiţiei.
(2) Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European ori ai Confederaţiei Elveţiene pot desfăşura activitatea de interpret și traducător autorizat în acte și proceduri notariale daca le-au fost recunoscute de Ministerul Justiţiei certificatele sau alte documente similare care atesta calitatea de interpret și traducător autorizat in specialitatea ştiinţe juridice, emise/eliberate de autorităţile competente din statul de origine sau de provenienţa.
Art. 319 – (1) Înscrisul care se traduce se prezintă notarului public in una dintre următoarele forme:
a) în original. Originalul poate fi un înscris sub semnătura privata căruia i s-a dat, după caz, data certa, legalizare de semnătura ori certificare, sau poate fi un înscris autentic;
b) în copie legalizata ori certificată de autoritatea competentă care deţine în arhiva originalul înscrisului.
(2) Interpretul și traducătorul autorizat are obligaţia de a traduce complet, fără omisiuni, textul prezentat spre traducere și de a nu ii denatura conţinutul și sensul. Prin text prezentat spre traducere și înţelege fie o parte din textul înscrisului, fie textul înscrisului în întregime. În cazul în care se solicită traducerea doar a unei părți din textul înscrisului se va putea face doar această traducere, nefiind necesară și traducerea textului înscrisului in întregime. La sfârşitul traducerii se va înscrie formula de certificare a traducerii, prin care interpretul și traducătorul autorizat va certifica exactitatea traducerii, faptul ca textul prezentat spre traducere a fost tradus in întregime, fără omisiuni, si ca, prin traducere, înscrisului nu i-au fost denaturate conţinutul și sensul.
(3) In cazul legalizării semnăturii interpretului și traducătorului autorizat care a efectuat o traducere din limba româna intr-o limba străină, calificarea de către notarul public a înscrisului tradus se face pe baza datelor si informaţiilor cuprinse in înscrisul in limba româna prezentat de interpretul si traducătorul autorizat intr-una dintre formele prevăzute la alin. (1). In situaţia in care din înscrisul prezentat in limba româna nu rezulta date si informaţii suficiente pentru calificarea de către notarul public a actului tradus, acesta respinge cererea de îndeplinire a procedurii de legalizare a semnăturii interpretului si traducătorului autorizat.
(4) In cazul legalizării semnăturii interpretului si traducătorului autorizat care a efectuat o traducere dintr-o limba străina in limba româna, calificarea de către notarul public a înscrisului tradus se face pe baza datelor si informaţiilor cuprinse in traducerea certificata de interpretul si traducătorul autorizat. In situaţia in care din traducerea înscrisului nu rezulta date si informaţii suficiente pentru calificarea de către notarul public a actului tradus, acesta respinge cererea de îndeplinire a procedurii de legalizare a semnăturii interpretului si traducătorului autorizat.
(5) Copia înscrisului care se traduce se anexează traducerii, cu aplicarea ştampilei si a semnăturii interpretului si traducătorului autorizat pe marginile alăturate la îmbinarea a doua file, astfel încât stampila de legătura sa fie aplicata pe toate filele înscrisului, care se numerotează, se capsează, se cos sau se broşează.
(6) Nu se poate legaliza semnătura interpretului si traducătorului autorizat daca înscrisul prezentat spre traducere, înfățișat notarului public, este în copie simpla.
(7) Încheierea de legalizare a semnăturii interpretului si traducătorului autorizat se întocmeşte in urma prezentării la biroul notarului public a înscrisului care se traduce, precum si a traducerii acestuia, certificata de interpretul si traducătorul autorizat.
Art. 320 – (1) Interpretul si traducătorul autorizat care efectuează traducerea întocmeşte formula de certificare, care are următorul cuprins: “Subsemnatul, …………… (nume, prenume astfel cum sunt menţionate in autorizaţie), interpret si traducător autorizat pentru limba/limbile străina/străine … in temeiul autorizaţiei nr. … din data de …, eliberata de Ministerul Justiţiei din România, certific exactitatea traducerii efectuate din limba …………….. in limba ………, ca textul prezentat a fost tradus complet, fără omisiuni, si ca, prin traducere, înscrisului nu i-au fost denaturate conţinutul si sensul.
Înscrisul a cărui traducere se solicita in întregime/in extras are, in integralitatea sa, un număr de …. pagini, poarta titlul/denumirea de ……., a fost emis de … si mi-a fost prezentat mie in întregime/in extras.
Traducerea înscrisului prezentat are un număr de …. pagini si a fost efectuata potrivit cererii scrise înregistrate cu nr. ___ /zz.ll.aaaa, păstrate in arhiva subsemnatului.
S-a încasat onorariul de … lei, cu chitanţa/bon fiscal/ordin de plata nr. ___ /zz.ll.aaaa.
INTERPRET SI TRADUCATOR AUTORIZAT ……………. (semnătura si stampila)”.
(2) Este interzisa modificarea in orice mod a formulei de certificare prevăzute la alin. (1), precum si necompletarea uneia sau mai multora dintre menţiunile cuprinse in aceasta.
Art. 321 – Notarul public refuză îndeplinirea procedurii legalizării semnăturii interpretului si traducătorului autorizat daca nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de lege si de prezentul regulament.
Art. 322 – (1) In procedura de legalizare a semnăturii interpretului si traducătorului autorizat, notarul public verifica si atesta ca înscrisul prezentat pentru a fi tradus este prezentat in una dintre formele prevăzute la art. 319 alin. (1), ca interpretul si traducătorul care a efectuat traducerea este autorizat conform legii, precum si faptul ca acesta a semnat traducerea si a aplicat stampila.
(2) In încheierea de legalizare a semnăturii interpretului si traducătorului autorizat, notarul public arata ca s-au îndeplinit condiţiile esenţiale, respectiv, data (anul, luna, ziua), numele si prenumele interpretului si traducătorului autorizat, prezentarea lui in persoana, calificarea actului prezentat spre traducere conform art. 319 alin. (1), precum si constatarea semnării de către acesta a traducerii. In situaţia in care interpretul si traducătorul autorizat si-a depus specimenul de semnătura la biroul notarial, nu este necesara prezenta acestuia in fata notarului public in vederea îndeplinirii procedurii.
Art. 323 – (1) Notarul public poate efectua traduceri in condiţiile art. 82 alin. (2) din lege.
(2) In cazul in care traducerea se efectuează de către notarul public, pe lângă menţiunile prevăzute la art. 322 alin. (2), in încheierea de legalizare a traducerii, notarul public certifica exactitatea traducerii, faptul ca textul prezentat a fost tradus complet, fără omisiuni, si ca, prin traducere, înscrisului nu i-au fost denaturate conţinutul si sensul. Încheierea va cuprinde, de asemenea, următorul text: „Înscrisul a cărui traducere se solicita in întregime/in extras are, in integralitatea sa, un număr de …. pagini, poarta titlul/denumirea de ……., a fost emis de … si mi-a fost prezentat mie in întregime/in extras.
Traducerea înscrisului prezentat are un număr de …. pagini si a fost efectuata potrivit cererii scrise înregistrate cu nr. ___ /zz.ll.aaaa, păstrate in arhiva subsemnatului.
S-a încasat onorariul de … lei, cu chitanţa/bon fiscal/ordin de plata nr. ___ /zz.ll.aaaa.”
Art. 324 – Notarul public poate elibera copii legalizate de pe traducerile aflate in arhiva biroului notarial in condiţiile prevăzute de lege si de prezentul regulament pentru îndeplinirea procedurii de legalizare a copiilor de pe înscrisuri.
