Informatii

PROCEDURA AUTORIZĂRII TRADUCĂTORILOR ŞI INTERPREŢILOR – link http://www.just.ro/Sectiuni/Informatiiutile/interpretisitraducatori_22022013/proceduraautorizat/tabid/2423/Default.aspx

I. PROCEDURA AUTORIZĂRII TRADUCĂTORILOR ŞI INTERPREŢILOR

I. A. Condiţiile de autorizare

Potrivit Legii nr. 178/1997cu modificările şi completările ulterioare, Ministerul Justiţiei autorizează, la cerere, după verificarea actelor depuse la dosarul de autorizare, traducătorii şi interpreţii folosiţi de entităţile prevăzute de lege la art. 1: Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, organele de urmărire penală, instanţele judecătoreşti, birourile notarilor publici, avocaţi şi executori judecătoreşti.            PENTRU EFECTUAREA DE TRADUCERI PENTRU PERSOANE FIZICE SAU JURIDICE, ALTELE DECÂT CELE ARĂTATE MAI SUS, NU ESTE NECESARĂ AUTORIZAREA CA TRADUCĂTOR ŞI INTERPRET DE CĂTRE MINISTERUL JUSTIŢIEI, FIIND SUFICIENT ATESTATUL DE TRADUCĂTOR ELIBERAT DE MINISTERUL CULTURII ŞI PATRIMONIULUI NAŢIONAL, ATESTAT CARE POATE FI ELIBERAT ÎN MAI MULTE DOMENII (EX. JURIDIC, ECONOMIC, TEHNIC ETC.). Precizăm că, în cazul în care solicitantul este autorizat ca traducător şi interpret, acesta este obligat să răspundă la solicitările organelor judiciare, în caz contrar putând fi sancţionat cu amendă judiciară.

Ministerul Justiţiei NU organizează examen pentru autorizarea ca traducător şi interpret pentru nicio limbă străină, ci acordă autorizarea pe bază de verificare a dosarului întocmit conform precizărilor de mai jos.

Potrivit art. 3 din lege: „Autorizarea ca interpret şi traducător, care poate efectua traduceri pentru organele prevăzute la art. 1, se dobândeşte, la cerere, de persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a) este cetăţean român, cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene, al Spaţiului Economic European sau al Confederaţiei Elveţiene;

    b) *** Abrogată

    c) posedă o diplomă de licenţă ori echivalentă din care rezultă specializarea în limba sau în limbile străine pentru care solicită autorizarea ori care atestă că a absolvit un institut de învăţământ superior în limba străină pentru care solicită autorizarea sau posedă o diplomă de bacalaureat ori echivalentă din care rezultă că a absolvit un liceu cu predare în limba străină sau în limba minorităţilor naţionale pentru care solicită autorizarea ori este atestat de către Ministerul Culturii şi Cultelor ca traducător pentru specialitatea ştiinţe juridice, din limba română în limba străină pentru care solicită autorizarea şi din limba străină în limba română;

    d) *** Abrogată

    e) este apt din punct de vedere medical;

    f) nu are antecedente penale”.

Pentru a fi autorizată ca traducător şi interpret, persoana trebuie să îndeplinească toate condiţiile arătate mai sus, cumulativ.

I. B. Actele necesare pentru autorizare

Pentru autorizarea de către Ministerul Justiţiei, solicitantul trebuie să depună următoarele documente:

N.B.: Nu se restituie acte din dosarul depus în vederea autorizării şi nu se eliberează copii de pe acestea.

1. Cerere semnată şi datată de către solicitant.Cererea se adresează ministrului justiţiei şi va avea următorul conţinut: numele şi prenumele solicitantului, domiciliul complet, numărul de telefon, menţiunea că este cetăţean român sau cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene, al Spaţiului Economic European sau al Confederaţiei Elveţiene, precum şi limba/limbile pentru care solicită să fie autorizat ca traducător şi interpret. Solicitantul va bifa în formularul de cerere rubricile corespunzătoare actelor doveditoare anexate cererii sale.vezi model CERERE de autorizare.doc

2. Unul dintre următoarele acte de studii:

2.1. copia legalizată a diplomei de licenţă sau echivalentă din care rezultă specializarea în limba sau limbile străine pentru care solicită autorizarea.

În cazul în care din diploma de licenţă rezultă specializarea „limbi moderne aplicate” sau „traducere şi interpretare” „studii iudaice” sau „studii americane”, fără să se specifice limbile străine de specializare pentru care se solicită autorizarea, se va depune foaia matricolă/suplimentul la diplomă, în copie legalizată, sau o adeverinţă, în original sau în copie legalizată, eliberată de universitatea absolvită, din care să rezulte specializarea în limbile străine pentru care se solicită autorizarea.

SAU

2.2. copia legalizată a diplomei de licenţă sau echivalentă care atestă absolvirea unui institut de învăţământ superior în limba străină pentru care se solicită autorizarea.

În cazul în care din diploma de licenţă nu rezultă absolvirea institutului de învăţământ superior în limba străină se va depune foaia matricolă/suplimentul la diplomă, în copie legalizată, sau o adeverinţă, în original sau în copie legalizată, eliberată de institutul absolvit, din care să rezulte că limba străină pentru care se solicită autorizarea a fost limba de predare a institutului absolvit.

N.B. În cazul în care nu a fost eliberată diploma de licenţă, la dosarul de autorizare poate fi depusă adeverinţa eliberată de universitate, în original sau în copie legalizată. Această adeverinţă trebuie, însă, să se afle încă în perioada de valabilitate, să nu fie expirată. Precizăm că, în conformitate cu prevederile art. 38 din Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 2284 din 28 septembrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învăţământ superior, durata maximă de valabilitate a adeverinţei este de 12 luni: “După finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenţilor li se eliberează Adeverinţă de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni.”

N.B.: Prin diplomă echivalentă, în sensul Legii învăţământului nr. 84/1995, cu modificările şi completările ulterioare, se înţelegea diploma de stat eliberată de instituţiile învăţământ superior, anterior anului 1999. Prin Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 diploma echivalentă nu mai este definită, păstrându-se însă semnificaţia dată prin Legea nr. 84/1995.

SAU

2.3. copia legalizată  a diplomei de bacalaureat ori echivalentă din care rezultă că a absolvit un liceu cu predare în limba străină sau în limba minorităţilor naţionale pentru care se solicită autorizarea.

În cazul în care din diploma de bacalaureat nu rezultă în mod expres că solicitantul a absolvit un liceu cu predare în limba străină sau în limba minorităţilor naţionale (limba maternă) se va depune o adeverinţă de la liceul absolvit, în original sau în copie legalizată, din care să rezulte limba de predare.

SAU

2.4. copia legalizată a atestatului  de traducător eliberat de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional în specialitatea ştiinţe juridice, din limba română în limba străină pentru care solicită autorizarea şi din limba străină în limba română.

N.B. Pentru autorizarea ca traducător şi interpret de către Ministerul Justiţiei este necesară depunerea unui atestat de traducător pentru specialitatea ştiinţe juridice, atât din limba română în limba străină pentru care se solicită autorizarea, cât şi din limba străină în limba română.

Autorizarea ca traducător şi interpret se acordă numai în baza documentelor de studii enumerate mai sus. În consecinţă, NU sunt acceptate alte acte pentru autorizarea ca traducător şi interpret de către Ministerul Justiţiei. De exemplu, nu se acceptă:

–       diploma de bacalaureat din care rezultă că solicitantul a absolvit un liceu bilingv sau intensiv o limbă străină sau a susţinut ca probă la examenul de bacalaureat limba străină pentru care solicită autorizarea;

–       diploma de master;

–       diploma de doctor;

–       diploma de absolvire colegiu;

–       diploma studii postuniversitare;

–       diploma MBA;

–       certificate de competenţă lingvistică/atestate de competenţă lingvistică eliberate de licee bilingve sau cu predare a unei limbi străine intensiv;

–       certificate de competenţă lingvistică (de ex. TOEFL, Cambridge, DALF etc.);

–       diplome/certificate eliberate la absolvirea unor cursuri/seminarii în limbi străine;

–       atestate de traducător eliberate de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional în alte specialităţi decât ştiinţe juridice.

Dacă din diploma de bacalaureat sau de licenţă nu rezultă că limba de predare a studiilor a fost limba străină pentru care se solicită autorizarea, se va depune la dosarul de autorizare dovada că limba de predare a fost limba străină pentru care se solicită autorizarea. Dovada se poate face cu foaia matricolă/suplimentul la diplomă, adeverinţă sau alt document, eliberate de instituţia de învăţământ absolvită, din care să rezulte, în mod expres, că limba de predare a fost limba străină pentru care se solicită autorizarea.

3. Certificat de cazier judiciar, în original (valabil 6 luni de la eliberare, potrivit art. 27 alin. (2) din Legea 290/2004, republicată).

N.B. În cazul certificatului de cazier judiciar eliberat de autorităţi străine, se va depune certificatul de cazier judiciar în original, în prealabil apostilat sau supralegalizat, după caz, însoţit de traducerea legalizată în limba română a acestuia.

4. Actul de identitate, fotocopie: buletinul de identitate/cartea de identitate/paşaportul/ certificatul de înregistrare/cartea de rezidenţă permanentă.

N.B. Dacă actele enumerate mai sus sunt redactate în alt alfabet decât cel latin este necesară traducerea legalizată a acestora.

5. Certificatul de naştere, fotocopie.
6. Certificatul de căsătorie, fotocopie; orice alt document care să ateste schimbarea numelui, fotocopie (hotărâre judecătorească, act de schimbare a numelui pe cale administrativă)/ traducerea legalizată a acestuia în limba română, dacă este cazul.

N.B. În cazul cetăţenilor străini, certificatul de naştere şi certificatul de căsătorie, după caz, se supralegalizează sau se apostilează în prealabil. La dosarul de autorizare se depune copia xerox şi traducerea legalizată la un notar public sau la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României a acestora.

7. Adeverinţă medicală, în original, din care să rezulte în mod expres că solicitantul este apt din punct de vedere medicalpentru „activitatea de interpretare şi traducere”.

N.B. Adeverinţa medicală eliberată în străinătate, în prealabil, se supralegalizează sau se apostilează, după caz. La dosarul de autorizare se depune adeverinţa, în original, şi traducerea legalizată la un notar public sau la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României a acesteia.

Adeverinţa medicală eliberată fie de medicul generalist, fie de medicul de familie, trebuie să cuprindă obligatoriu menţiunea „apt pentru activitatea de interpretare şitraducere”, potrivit prevederilor legale.
8. Chitanţă, în original, reprezentând taxa judiciară de timbru în valoare de 300 lei (RON) pentru  fiecare limbă străină pentru care se solicită autorizarea ca interpret şi traducător, în temeiul art. 22 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.  Taxa judiciară de timbru se plăteşte în numerar, prin virament sau în sistem on-line, în contul bugetului local al unităţii administrativ-teritoriale în care solicitantul îşi are domiciliul sau reşedinţa. Dacă solicitantul nu are nici domiciliul şi nici reşedinţa în România, taxa judiciară de timbru se plăteşte în contul Primăriei Sectorului 5, Bucureşti.

Costurile operaţiunilor de transfer al sumelor datorate ca taxă judiciară de timbru sunt în sarcina solicitantului.

N.B. Chitanţa de plată a taxei trebuie să poarte în mod expres menţiunea “taxă judiciară de timbru”, indiferent dacă taxa se plăteşte la Primărie, la unităţi bancare, la CEC, la Trezoreria Statului sau la Poşta Română. Taxa poate fi plătită şi la aceste entităţi, însă numai în contul bugetului local al primăriei unde se află domiciliul sau reşedinţa solicitantului ori, după caz, Primăria sectorului 5, Bucureşti.

Taxa judiciară de timbru se plăteşte pentru fiecare limbă străină pentru care se solicită autorizarea, nu şi pentru limba română, întrucât autorizarea se acordă pentru una sau mai multe limbi străine.

În cazul în care plata se efectuează în sistem on-line, documentul cu care se face dovada plăţii trebuie să poarte semnătura şi ştampila unităţii bancare.
9. Dovada cunoaşterii limbii române (acte de studii din care rezultă absolvirea unei forme de învăţământ în limba română sau certificate de competenţă lingvistică, în copie legalizată) pentru cetăţeanul statuluimembru al Uniunii Europene, al Spaţiului Economic European sau al Confederaţiei Elveţiene, altul decât cetăţeanul român.

N.B.  Această condiţie este necesară pentru cetăţenii altor state membre ale Uniunii Europene decât România, pentru cetăţenii Spaţiului Economic European sau pentru cetăţenii Confederaţiei Elveţiene, nefiind cerută pentru cetăţenii români.
10. Atestatul de echivalare/recunoaştere a actelor de studii prevăzute la pct. 2, lit. a), b) şi c), emise de autorităţile competente din străinătate, eliberat de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului – Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor.

În cazul absolvirii unui liceu sau a unei facultăţi în străinătate sau în cazul deţinerii unei diplome eliberată de o universitate străină este necesară echivalarea diplomelor eliberate de instituţii de învăţământ străine, echivalare efectuată de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor. După obţinerea atestatului de echivalare, solicitantul trebuie să depună la dosarul de autorizare copia legalizată a atestatului de echivalare a diplomei eliberate de liceul sau universitatea din străinătate, fotocopia diplomei eliberate de liceul sau universitatea absolvită, precum şi traducerea legalizată a acesteia.

Dacă din atestatul de echivalare/recunoaştere a studiilor ori din diploma de bacalaureat sau de licenţă nu rezultă că limba de predare a studiilor a fost limba străină pentru care se solicită autorizarea, se va depune la dosarul de autorizare dovada că limba de predare a fost limba străină pentru care se solicită autorizarea. Dovada se poate face cu foaia matricolă/suplimentul la diplomă, adeverinţă sau alt document, eliberate de instituţia de învăţământ absolvită, din care să rezulte, în mod expres, că limba de predare a fost limba străină pentru care se solicită autorizarea. Aceste documente trebuie să fie în prealabil apostilate sau supralegalizate, după caz, conform procedurilor legale. Actele sus-menţionate se depun în copie legalizată sau în original, după caz, fiind însoţite şi de traducerea legalizată în limba română a acestora, legalizare efectuată de către un notar public sau de către misiunile diplomatice ori oficiile consulare ale României în străinătate.

N.B. Începând cu data de 13.01.2010 nu mai sunt necesare recomandarea pentru bună reputaţie profesională şi nici declaraţia pe propria răspundere privind capacitatea deplină de exerciţiu.

N.B.: În cazul documentelor necesare pentru autorizare, obţinute în străinătate sau eliberate de autorităţile din străinătate, a căror traducere legalizată în limba română se efectuează în străinătate, de către un traducător autorizat de limba română, este necesară apostilarea sau, după caz, supralegalizarea traducerii legalizate a respectivelor documente. De asemenea, încheierea de legalizare a traducerii documentelor respective, făcută de o autoritate străină, trebuie să fie însoţită de traducerea legalizată a acesteia, efectuată în România de un traducător autorizat pentru limba în care s-a efectuat încheierea.

I. C. Termenul de soluţionare a cererii de autorizare

Potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 178/1997 pentru autorizarea şi plata interpreţilor şi traducătorilor folosiţi de Consiliul Superior al Magistraturii, de Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti, de birourile notarilor publici, de avocaţi şi de executori judecătoreşti, cu modificările şi completările ulterioare: Autorizarea se acordă prin ordin al ministrului justiţiei în cel mult 30 de zile calendaristice de la data prezentării de către solicitant a tuturor documentelor care fac dovada îndeplinirii condiţiilor legale de autorizare. Termenul poate fi prelungit o singură dată, cu maximum 15 zile calendaristice.

I. D. Drepturile şi obligaţiile traducătorului şi interpretului autorizat

Drepturi:

1. Potrivit art. 7 din Legea nr. 178/1997, traducătorii şi interpreţii folosiţi de entităţile prevăzute la art. 1 din lege au dreptul la plata unui onorariu, stabilit potrivit tarifelor reglementate prin ordin comun al ministrului justiţiei şi al finanţelor publice.

2. Conform art. 10 din lege, interpreţii şi traducătorii care se deplasează în altă localitate decât cea de domiciliu, pentru efectuarea lucrărilor solicitate de instanţele judecătoreşti, parchetele de pe lângă acestea şi de organele de cercetare penală, au dreptul la restituirea cheltuielilor de transport, întreţinere, locuinţă şi a altor cheltuieli necesare.

Obligaţii:

1.Potrivit art. 6din lege: Interpreţii şi traducătorii autorizaţi sunt obligaţi să solicite, în termen de 60 de zile de la data autorizării, luarea în evidenţă la tribunalul în circumscripţia căruia domiciliază. Precizăm că termenul de 60 de zile reprezintă un termen de recomandare, traducătorii şi interpreţii autorizaţi putând îndeplini această obligaţie şi după expirarea termenului legal. Traducătorii şi interpreţii autorizaţi nu pot desfăşura activităţi de traducere şi interpretare până la îndeplinirea obligaţiei de înregistrare.

2. Conform aceleiaşi prevederi legale, interpreţii şi traducătorii autorizaţi au obligaţia să notifice emitentuluiautorizaţiei (Ministerul Justiţiei), în termen de 30 de zile de la luarea la cunoştinţă, orice schimbări ale situaţiei lor în urma cărora condiţiile de acordare a autorizaţiei nu mai sunt îndeplinite.

3. De asemenea, în cazul în care interpreţii şi traducătorii îşi schimbă numele, domiciliul, reşedinţa sau numărul de telefon, au obligaţia să aducă la cunoştinţă această situaţie, în termen de 60 de zile de la data modificării, Ministerului Justiţiei şi tribunalului unde sunt luaţi în evidenţă.

Până la data îndeplinirii celor trei obligaţii, interpreţii şi traducătorii nu pot desfăşura activitatea de traducător şi interpret.

Traducătorul şi interpretul autorizat nu este obligat, potrivit legii, să-şi reînnoiască anual autorizaţia obţinută.

Informaţii utile în ceea ce priveşte Apostilarea documentelor

Supralegalizarea

Informaţii Utile privind Apostilarea şi Supralegalizarea
Birourile notariale din Suceava

4. Informaţii utile în ceea ce priveşte Apostilarea documentelor

4.a. Ce este Apostila şi ce reprezintă apostilarea

România a aderat la Convenţia de la Haga la 16 martie 2001. Înainte de aderarea la această convenţie, pentru recunoaşterea în străinătate a actelor româneşti procedurile erau foarte complicate, legalizarea actelor se făcea doar la consulatele ţărilor pentru care se dorea recunoaşterea, cu viză în prealabil de la Ministerul de Externe şi Ministerul de Justiţie din Bucureşti.
Cu prilejul aderării României la această convenţie aceste proceduri s-au simplificat, acum fiind suficientă aplicarea apostilei pe documentele originale pentru a le autentifica/ legaliza internaţional.
Apostila este o ştampilă pătrată, cu latura de 9 cm, identică in toate statele membre ale Convenţiei de la Haga. Ea se aplică direct pe actul original sau pe un apendice ataşat acestuia în cazul lipsei de spaţiu.
Indiferent de ţara în care se aplică toate aceste ştampile au următoarea denumire: Apostille- Convention de la Haye du 5 Octubre 1961

Exemplu de apostila :

apostila1….apostila2 ….apostila3

Inapoi la meniu

4.b. Care autorităţi din România au drept de apostilă

Până la 1 Noiembrie 2004 au existat doar două autorităţi ce au avut dreptul de a aplica această apostilă: Ministerul de Externe şi Ministerul de Justiţie.
Începând cu data de 1 Noiembrie 2004, procedura de apostilare ce aparţinea Ministerului de Externe a trecut în competenţa Prefecturilor judeţelor din care provine titularul actului, iar viza dată de către Ministerul de Justiţie a trecut în competenţa Curţilor de Apel ale judeţelor din care provine titularul actului.
Singurele autorităţi din România care au acest drept de apostila sunt deci: Prefecturile şi Curţile de Apel ale fiecărui judeţ.

Inapoi la meniu

4.c. Tipurile de documente pe care se pune Apostila Convenţiei de la Haga:

  • Certificate de naştere format internaţional
  • Certificate de căsătorie format internaţional
  • Certificate de deces format internaţional
  • Caziere judiciare
  • Adeverinţe prin care se atestă starea civilă
  • Adeverinţe prin care se atestă domiciliul şi cetăţenia persoanei, eliberate de Ministerul de Interne, Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei, din Bucureşti, Str. Obcina Mare nr. 2, sector 6.
  • Adeverinţe medicale vizate în prealabil de Ministerul Sănătăţii şi al Familiei, Direcţiile de Sănătate Publică din fiecare oraş
  • Acte de studiu vizate în prealabil
  • Actele pentru studii liceale şi postliceale se vizează de către Inspectoratele Şcolare judeţene
  • Actele de studii universitare şi postuniversitare se vizează la Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor, Bucureşti
  • Certificate de botez/cununie vizate în prealabil de Ministerul Culturii şi Cultelor
  • Adeverinţe de calificare în diferite meserii vizate în prealabil de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Direcţia Generală Forţă de Muncă
  • Adeverinţe prin care se atestă vechimea în muncă vizate în prealabil de Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale din cadrul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale
    – Certificate de origine a mărfurilor vizate în prealabil de Camera de Comerţ şi Industrie a României din Bucureşti
  • Facturi comerciale vizate în prealabil de Camera de Comerţ şi Industrie a României din Bucureşti
  • Ordinul asistentelor medicale din România vizate în prealabil de către Ministerul Sănătăţii
  • Livrete militare vizate în prealabil de către Ministerul Apărării Naţionale

Inapoi la meniu

4.d. Statele membre Haga în care este recunoscută apostila

Statele membre ale Convenţiei de la Haga sunt următoarele:
Albania, Africa de Sud, Andorra, Antigua şi Barbuda, Argentina, Armenia, Australia, Austria, Azerbaidjan, Bahamas, Barbados, Belgia, Belize, Belarus, Bosnia-Herţegovina, Botswana, Brunei, Bulgaria, China (Hong Kong), China (Macao), Columbia, Cook Islands, Croaţia, Cipru, Cehia, Dominica, Ecuador, Estonia, Elveţia, El Salvador, Fidji, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Grenada, Honduras, India, Irlanda, Israel, Italia, Iugoslavia, Japonia, Kazahstan, Lituania, Letonia, Lesoto, Liberia, Lichtenstein, Luxemburg, Macedonia, Malawi, Malta, Mauritius, Marea Britanie şi Irlanda de Nord, Marshal Island, Mexic, Monaco, Namibia, Norvegia, Niue, Noua Zeelandă, Olanda, Panama, Polonia, Portugalia, România, Rusia, Saint Lucia, Saint Vicent and the Grenadines, St Kitts and Nevis, Samoa, San Marino, Serbia şi Muntenegru, Seychelles, Slovacia, Slovenia, Spania, Surinam, Swaziland, Statele Unite ale Americii, Suedia, Tonga, Trinidad, Tobago, Turcia, Ucraina, Ungaria, Venezuela.
Prin înţelegeri bilaterale sunt scutite de legalizarea actelor cetăţenii din Albania, China, RPD Coreeană, Mongolia, Rep. Moldova şi Polonia.

Inapoi la meniu

4.e. Care sunt demersurile pe care le puteţi face dacă apostila nu este recunoscută în ţara în care emigraţi

Datorită aderării recente a României la Convenţia de la Haga există funcţionari din străinătate mai puţin informaţi, în deobşte în zonele cu mai puţini români, de obicei în oraşe mici sau la ţară. aceşti funcţionari necesită o confirmare , o certificare suplimentară a faptului că România este membră Convenţiei de la Haga.
Concret,acea viză suplimentară se întâlneşte la Ambasada Italiei, Consulatul Italiei în România şi de fapt este o adeverinţă cere conţine o frază prin care se certifică faptul că România a aderat la Convenţia de la Haga în data de 15.03.2001.

Inapoi la meniu

5. Supralegalizarea

5.a. Ce este supralegalizarea

Supralegalizarea este aceeaşi ştampilă a Convenţiei de la Haga însă aplicată pe traduceri/ legalizări notariale, sentinţe, etc, aplicată la nivelul Curţii de Apel corespunzătoare fiecărui judeţ.

Inapoi la meniu

5.b. Autoritatea competentă pentru Supralegalizare

Autoritatea competentă pentru Supralegalizarea documentelor este Curtea de Apel.
Persoana care solicită supralegalizarea se prezintă cu actele originale apostilate şi traducerile legalizate la Notar.

inapoi la meniu

5.c. Actele ce pot fi supralegalizate

Se supralegalizează următoarele documente :

  • certificate de naştere, botez, căsătorie, deces, (copii legalizate + traduceri legalizate)
  • caziere judiciare: traduceri legalizate
  • diplome de studiu (copii legalizate + traduceri legalizate)
  • declaraţii notariale
  • sentinţe (în cazul sentinţelor originale trebuie să existe semnătura preşedintelui instanţei/ de complet sau a grefierului şef/ de complet, în nici un caz a arhivarului
  • livrete de familie – copii legalizate

Se supralegalizează NUMAI actele emise de România

Inapoi la meniu

5.d. Actele ce pot fi supralegalizate

  • acte întocmite de agenţi diplomatici sau consulari
  • documente administrative care au legătura directă cu o operaţiune comercială sau vamală
  • copii legalizate ale buletinului de identitate şi paşaportului
  • actele originale emise de orice autorităţi administrative române
  • copia după sentinţa judecătorească făcută la notar, ci numai eliberată de instanţă sau în duplicat.
  • acte emis de autorităţile române care urmează a fi folosite într-unul din statele care nu sunt parte la Convenţia cu privire la suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961. Pentru acestea se menţine competenţa Ministerului Justiţiei , în temeiul art. 162 din L 105/1992.
    Prin înţelegeri bilaterale sunt scutite de legalizarea actelor cetăţenii din Albania, China, RPD Coreeană, Mongolia, Rep. Moldova şi Polonia

Inapoi la meniu

6. Informaţii Utile privind Apostilarea şi Supralegalizarea

Persoanele care doresc să-şi reîntregească familia în Italia prin Consulatul din România sau cele care vor să îşi schimbe cetăţenia, vor avea nevoie de următoarele:

Reîntregirea familiei în Italia

  • Paşaport valabil minim 1 an şi 4 luni+ 1 fotocopie (paginile cu datele de identificare şi fotografia) şi fotocopia eventualelor vize obţinute anterior, chiar şi de la alte state Schengen
  • 2 fotografii recente din care una să fie anexată la formularul de cerere de viză (disponibil în mod gratuit) care va fi completat integral şi corect cu litere majuscule şi va fi semnat de solicitantul de viză
  • Nulla Osta eliberată de Sportello Unico competent în Italia pentru reîntregirea familiei, în original+ fotocopie dacă cel car solicită reîntregirea familiei este rezident în Italia
  • sau declaraţia dată de cetăţeanul italian sau UE însoţită de copia unui document de identitate a acestuia, prin care se cere prezenţa în Italia a rudei în cauză, în cazul în care solicitantul reîntregirii este un italian
  • fotocopia permisului de şedere a cetăţeanului român
  • acte de stare civilă care să ateste gradul de rudenie între cetăţeanul rezident în Italia şi solicitantul de viză
    ex: certificate de naştere, căsătorie

Certificatele şi celelalte declaraţii trebuie să fie legalizate după cum urmează:

  • certificat în original apostilat de Prefectură
  • fotocopia legalizată şi apostilată de Curtea de Apel
  • traducerea legalizată la curtea de apel.

În cazul schimbărilor de nume se vor aduce documentele ce consemnează aceste schimbări (divorţ, căsătorie)
Telefon programări pentru reîntregirea familiei şi muncă: 0903/903030

7. Birourile Notariale din Suceava

  • LOSTUN ION Suceava Aleea Trandafirilor nr.12 tel/fax 0230 522414, 0722 385798
  • ATANASOAEI PETRU Suceava Aleea Trandafirilor nr.12, tel/fax 0230 210633, 0722 341168
  • BUSUIOC OVIDIU Suceava str. Stefan cel Mare nr 53, bl. G, Sc A, ap.4, tel/fax 0230 213822, 0722 273699
  • BOBRIC EUGEN MIRCEA Suceava, str. Stefan cel Mare, nr. 62, ap. 4, tel/fax 0230 524147, 0722 558392
  • ANCA NICOLAE Suceava str. STEFAN CEL Mare nr.41, bl. A3, sc.A, ap.3, tel/fax 0230 220797
  • IVASCU ADELA Suceava, str. Anastasie Crimca, nr.1, sc. C, ap.4, tel/fax 0230 213 096
  • ILIE VALERIANA Suceava Aleea Trandafirilor, bl.10, sc. A, ap.1, tel/fax 0230 523534, 0723175640
  • NECHITA DUMITRU Suceava, str. Stefan cel Mare, NR. 47, Bl. A1, ap.1, tel/fax 0230 530936, 0745 086399
  • CIRLIGEANU LAURA SUCEAVA STR. Mihai Viteazu, nr. 29, sc.B, ap. 3, tel/fax 0230 531919, 0745/661968

Noua încheiere de legalizare a traducerii – link http://www.uno-traduceri.ro/noua-incheiere-de-legalizare-a-traducerii.html

În Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 479 din data de 1 august 2013 a fost publicat Ordinul ministrului justiţiei nr. 2333/2013 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii notarilor publici și a activităţii notariale nr. 36/1995. Acesta va intra in vigoare luni, 12.08.2013

Actul normativ aprobă un nou Regulament de aplicare a Legii notarilor publici și a activităţii notariale nr. 36/1995, abrogând de la data intrării sale in vigoare Ordinul ministrului justiţiei nr. 710/C/1995 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii notarilor publici și a activităţii notariale nr. 36/1995.

Elaborarea regulamentului a fost necesara ca urmare a modificărilor și completărilor aduse Legii nr. 36/1995 prin Legea nr. 77/2012, precum și ca urmare a republicării Legii nr. 36/1995 în Monitorul Oficial, partea I, nr. 72 din data de 4 februarie 2013.

Pe lângă alte proceduri și activități specifice activităţii notariale, noul regulament modifica substanţial cadrul legal in ceea ce priveşte efectuarea si legalizarea traducerilor, legalizarea semnăturii interpretului si traducătorului autorizat.

Mai jos găsiţi extrasul care se refera strict la activitatea de traduceri.

Subsecțiunea 5 – Efectuarea si legalizarea traducerilor

Legalizarea semnăturii interpretului si traducătorului autorizat

Art. 318 – (1) Legalizarea semnăturii interpretului si traducătorului autorizat se face potrivit procedurii prevăzute de lege si prezentei subsecțiuni. In actele si procedurile notariale, traducerile se efectuează de interpreţi si traducători autorizaţi de Ministerul Justiţiei.

(2) Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European ori ai Confederaţiei Elveţiene pot desfăşura activitatea de interpret și traducător autorizat în acte și proceduri notariale daca le-au fost recunoscute de Ministerul Justiţiei certificatele sau alte documente similare care atesta calitatea de interpret și traducător autorizat in specialitatea ştiinţe juridice, emise/eliberate de autorităţile competente din statul de origine sau de provenienţa.

Art. 319 – (1) Înscrisul care se traduce se prezintă notarului public in una dintre următoarele forme:

a) în original. Originalul poate fi un înscris sub semnătura privata căruia i s-a dat, după caz, data certa, legalizare de semnătura ori certificare, sau poate fi un înscris autentic;

b) în copie legalizata ori certificată de autoritatea competentă care deţine în arhiva originalul înscrisului.

(2) Interpretul și traducătorul autorizat are obligaţia de a traduce complet, fără omisiuni, textul prezentat spre traducere și de a nu ii denatura conţinutul și sensul. Prin text prezentat spre traducere și înţelege fie o parte din textul înscrisului, fie textul înscrisului în întregime. În cazul în care se solicită traducerea doar a unei părți din textul înscrisului se va putea face doar această traducere, nefiind necesară și traducerea textului înscrisului in întregime. La sfârşitul traducerii se va înscrie formula de certificare a traducerii, prin care interpretul și traducătorul autorizat va certifica exactitatea traducerii, faptul ca textul prezentat spre traducere a fost tradus in întregime, fără omisiuni, si ca, prin traducere, înscrisului nu i-au fost denaturate conţinutul și sensul.

(3) In cazul legalizării semnăturii interpretului și traducătorului autorizat care a efectuat o traducere din limba româna intr-o limba străină, calificarea de către notarul public a înscrisului tradus se face pe baza datelor si informaţiilor cuprinse in înscrisul in limba româna prezentat de interpretul si traducătorul autorizat intr-una dintre formele prevăzute la alin. (1). In situaţia in care din înscrisul prezentat in limba româna nu rezulta date si informaţii suficiente pentru calificarea de către notarul public a actului tradus, acesta respinge cererea de îndeplinire a procedurii de legalizare a semnăturii interpretului si traducătorului autorizat.

(4) In cazul legalizării semnăturii interpretului si traducătorului autorizat care a efectuat o traducere dintr-o limba străina in limba româna, calificarea de către notarul public a înscrisului tradus se face pe baza datelor si informaţiilor cuprinse in traducerea certificata de interpretul si traducătorul autorizat. In situaţia in care din traducerea înscrisului nu rezulta date si informaţii suficiente pentru calificarea de către notarul public a actului tradus, acesta respinge cererea de îndeplinire a procedurii de legalizare a semnăturii interpretului si traducătorului autorizat.

(5) Copia înscrisului care se traduce se anexează traducerii, cu aplicarea ştampilei si a semnăturii interpretului si traducătorului autorizat pe marginile alăturate la îmbinarea a doua file, astfel încât stampila de legătura sa fie aplicata pe toate filele înscrisului, care se numerotează, se capsează, se cos sau se broşează.

(6) Nu se poate legaliza semnătura interpretului si traducătorului autorizat daca înscrisul prezentat spre traducere, înfățișat notarului public, este în copie simpla.

(7) Încheierea de legalizare a semnăturii interpretului si traducătorului autorizat se întocmeşte in urma prezentării la biroul notarului public a înscrisului care se traduce, precum si a traducerii acestuia, certificata de interpretul si traducătorul autorizat.

Art. 320 – (1) Interpretul si traducătorul autorizat care efectuează traducerea întocmeşte formula de certificare, care are următorul cuprins: “Subsemnatul, …………… (nume, prenume astfel cum sunt menţionate in autorizaţie), interpret si traducător autorizat pentru limba/limbile străina/străine … in temeiul autorizaţiei nr. … din data de …, eliberata de Ministerul Justiţiei din România, certific exactitatea traducerii efectuate din limba …………….. in limba ………, ca textul prezentat a fost tradus complet, fără omisiuni, si ca, prin traducere, înscrisului nu i-au fost denaturate conţinutul si sensul.

Înscrisul a cărui traducere se solicita in întregime/in extras are, in integralitatea sa, un număr de …. pagini, poarta titlul/denumirea de ……., a fost emis de … si mi-a fost prezentat mie in întregime/in extras.

Traducerea înscrisului prezentat are un număr de  …. pagini si a fost efectuata potrivit cererii scrise înregistrate cu nr. ___ /zz.ll.aaaa, păstrate in arhiva subsemnatului.

S-a încasat onorariul de … lei, cu chitanţa/bon fiscal/ordin de plata nr. ___ /zz.ll.aaaa.

INTERPRET SI TRADUCATOR AUTORIZAT ……………. (semnătura si stampila)”.

(2) Este interzisa modificarea in orice mod a formulei de certificare prevăzute la alin. (1), precum si necompletarea uneia sau mai multora dintre menţiunile cuprinse in aceasta.

Art. 321 – Notarul public refuză îndeplinirea procedurii legalizării semnăturii interpretului si traducătorului autorizat daca nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de lege si de prezentul regulament.

Art. 322 – (1) In procedura de legalizare a semnăturii interpretului si traducătorului autorizat, notarul public verifica si atesta ca înscrisul prezentat pentru a fi tradus este prezentat in una dintre formele prevăzute la art. 319 alin. (1), ca interpretul si traducătorul care a efectuat traducerea este autorizat conform legii, precum si faptul ca acesta a semnat traducerea si a aplicat stampila.

(2) In încheierea de legalizare a semnăturii interpretului si traducătorului autorizat, notarul public arata ca s-au îndeplinit condiţiile esenţiale, respectiv, data (anul, luna, ziua), numele si prenumele interpretului si traducătorului autorizat, prezentarea lui in persoana, calificarea actului prezentat spre traducere conform art. 319 alin. (1), precum si constatarea semnării de către acesta a traducerii. In situaţia in care interpretul si traducătorul autorizat si-a depus specimenul de semnătura la biroul notarial, nu este necesara prezenta acestuia in fata notarului public in vederea îndeplinirii procedurii.

Art. 323  – (1) Notarul public poate efectua traduceri in condiţiile art. 82 alin. (2) din lege.

(2) In cazul in care traducerea se efectuează de către notarul public, pe lângă menţiunile prevăzute la art. 322 alin. (2), in încheierea de legalizare a traducerii, notarul public certifica exactitatea traducerii, faptul ca textul prezentat a fost tradus complet, fără omisiuni, si ca, prin traducere, înscrisului nu i-au fost denaturate conţinutul si sensul. Încheierea va cuprinde, de asemenea, următorul text: „Înscrisul a cărui traducere se solicita in întregime/in extras are, in integralitatea sa, un număr de …. pagini, poarta titlul/denumirea de ……., a fost emis de … si mi-a fost prezentat mie in întregime/in extras.

Traducerea înscrisului prezentat are un număr de  …. pagini si a fost efectuata potrivit cererii scrise înregistrate cu nr. ___ /zz.ll.aaaa, păstrate in arhiva subsemnatului.

S-a încasat onorariul de … lei, cu chitanţa/bon fiscal/ordin de plata nr. ___ /zz.ll.aaaa.”

Art. 324 – Notarul public poate elibera copii legalizate de pe traducerile aflate in arhiva biroului notarial in condiţiile prevăzute de lege si de prezentul regulament pentru îndeplinirea procedurii de legalizare a copiilor de pe înscrisuri.

13. Modelul comun european de Curriculum Vitae

Cititi sau copiati urmatoarele documente (in format DOC sau PDF):

Limba : Citeste Romana Citeste Engleza Citeste Germana Citeste Franceza
Model CV : Citeste Citeste Citeste Citeste
Instructiuni
de completare :
Citeste Citeste Citeste
Exemplu de CV : Citeste Citeste Citeste

 

Cerere oferta

Nume (obligatoriu)

Email (obligatoriu)

Telefon

Subiect

Mesaj